Parfum de caprifoi ( #2 Esența iubirii) de Daniela Cavași – Recenzie

 

Salutare tuturor și bine v-am regăsit la un nou blog. Astăzi vreau să vă vorbesc despre o carte dragă mie care m-a cucerit încă de la prima pagină și care o să ocupe un loc special în inima mea mereu.  Daniela Cavași, autoarea cărții, se face remarcată de la bun început prin sensibilitate și emoție. Reușește să construiască cu migală personaje excepționale care sunt înzestrate atât cu calități, cât și cu defecte, portretizând astfel, într-un mod cât mai verosimil, tipologii umane cu care cititorul empatizează și, mai mult decât asta, tipologii umane care ajung să fie iubite, apreciate și luate drept model. Atât protagoniștii, cât și personajele secundare sunt puse în fața unei acțiuni care reușește să împletească foarte bine drama cu fericirea, iubirea cu ura, lacrimile cu zâmbetele. Modul acesta antitetic de a alătura două stări fundamental opuse este omniprezent în scrierile autoarei și constituie factorul care m-a făcut să mă atașez prima dată de opera sa.

     Parfum de caprifoi de Daniela Cavași este cel de-al doilea volum al seriei Esența iubirii, carte ce redă într-o manieră plină de delicatețe relația de iubire dintre Raymond și Veronica. Citind cartea, am avut mereu senzația că pășesc pe un teren minat, căci niciodată nu am știut la ce ar trebui să mă aștept. Autoarea a reușit să mă surprindă de la primele pagini și a continuat să o facă până la final, punându-mă astfel în fața unor situații limită.

Cu ceva timp în urmă am reușit să parcurg o altă carte semnată de autoare, așa că mă credeam familiarizată cu stilul de scriere din Parfum de scorțișoară.  Însă scrierea autoarei nu a fost alterată și nici nu a rămas aceeași în acest volum, ci a realizat un salt enorm, pe care l-am sesizat din prima. Sensibilitatea și inocență au rămas trăsăturile primordiale ale operei, însă granițele dinamismului primului volum au fost încălcate și așa acțiunea celui de-al doilea volum a fost și mai palpitantă, nuanțată constant de întorsături de situație pe care nu le vedeam venind.

În Parfum de caprifoi am rămas și mai impresionată de modul în care autoarea poate să jongleze cu sentimentele mele. Am trăit la intensitate maximă alături de personaje și nu puține au fost ocaziile în care închideam cartea pentru câteva secunde, doar pentru a-mi reveni din avalanșa de trăiri. Dacă în Parfum de scorțișoară sufletul mi s-a topit ușor de fiecare dată când romanticului Sylvain vorbea, în acest volum inima mea a ars alături de cea a personajelor. Și nu este vorba doar de Ray și Veronica, protagoniștii seriei, ci și de personajele secundare sau episodice care au fost atent construite de autoare și care au avut un rol imens în acțiune.

Însă acum, revenind la protagoniștii noștri, vă anunț că îl cunoșteam pe Raymond încă din primul volum, cel care era numit vipera New York-ului, tocmai din cauza atitudinii malițioase pe care o adopta în fiecare situație. Ca să fiu sinceră, l-am adorat încă de pe atunci, chiar dacă acțiunile sale îl încadrau în categoria antagonistului. Întotdeauna am fost atrasă de personajele acestea care afișau o atitudine rece față de toți și de toate, pentru a se proteja pe sine. Căci exact aceasta este și situația lui Raymond. A clădit în jurul lui un zid de gheață, crezând că nicio persoană nu poate să îl distrugă, și s-a refugiat în muncă și în relațiile de-o noapte pentru a-și alina dorul și nevoia de singura persoana pe care a iubit-o vreodată.

Purta pantaloni de stofă albastru închis, o cămașă cu aceeași culoare și manșetele ridicate până deasupra coatelor, permițând să i se observe ceasul și câteva brățări. Ținea în mână doar telefonul mobil. Poziția pe care o adoptă era a unui adevărat om de afaceri. Era ceva extrem de diferit față de tot ce găsim despre el pe Google. Era mult mai enigmatic. Mai misterios. Și parcă mult mai periculos. Dar era mândră de el. Se transformase atât de frumos și era convinsă că nu era doar un tip frumos. Era ceva mai mult de atât.

Să citesc o carte doar despre Raymond și să pătrund atât de adânc în cele mai complexe gânduri pe care le poate avea, a fost o reală plăcere. Pentru mine, Ray este un bărbat complex care a reușit ani buni să își ascundă suferința, lăsând la vedere doar o atitudine nepăsătoare și o inimă de gheață, crezând că niciodată nu o să mai nutrească sentimente pentru cineva. Însă viața întotdeauna este imprevizibilă, iar Raymond își dă seama de asta atunci când ea apare din nou în viața lui.

Veronica, prima lui iubire, cât și singura femeia ce a reușit să îi frângă inima, își face apariția în acest volum, iar destinul celor doi începe să urmeze un traseu pe care niciunul dintre ei nu-și imaginează că o să pășească.

De la ură, până la iubire mai este un singur pas, mai ales atunci când îi ai pe post de Cupidon pe Sylvain și Cassandra. Iar așa începe magia. Raymond începe să se schimbe, iar aura lui devine din ce în ce mai strălucitoare, în timp ce Veronica îi este alături.

Era hotărât să aibă grija de ea, să îi demonstreze cât de recunoscător îi poate fi pentru simplul fapt că l-a acceptat din nou în viața ei.

Ray și Veronica se întâlnesc, apoi se evită, se ceartă, se gândesc în liniștea nopții unul la altul, își zâmbesc pe ascund și își reprimă bătăile agitate ale inimii. Însă rațiunea este înfrântă de sentimente, iar dragostea ce există în inimile lor începe să îi apropie din nou. Sunt precum două molecule care au plecat odată de la origine și care acum se reîntorc acolo unde le este cel mai bine, acolo unde se află fericirea.

Fără să aștepte prea mult, i-a prins bărbia, astfel încât să o privească în ochi. Din instinct s-a lipit și mai mult de corpul lui, de parcă îl implora să aibă grijă de ea. O simți cum aproape se topeşte în brațele lui, iar asta i-a dat şi mai mult curaj. Nu era ca orice altă femeie cu care a mai interacționat. Nu oferea impresia unei femei disperate, care aştepta doar plăcere fizică din partea lui. Avea impresia că Veronica încearcă să conștientizeze ce i se întâmplă. Era atât de frumoasă… Atât de sinceră și perfectă… Şi era doar cu el. Şi cu nimeni altcineva.

Se iubesc, însă iubirea nu înseamnă doar fericire, așa că încep să lupte pentru a-și securiza relația și viitorul. Iar lupta aceasta despre care vă vorbesc este una destul de grea, căci trecutul protagonistei are nuanțe întunecate, ce le amenință fericirea. Nu o să intru în detalii cu privire la acest subiect, pentru că intenția acestei recenzii nu este de a rezuma conținutul cărții, ci de a vă expune ceea ce am simțit în momentul în care am citit cartea. Sunt foarte multe detalii pe care mă rețin să le ofer, căci aș strica din suspans, însă vă asigur că nu o să vă așteptați la evenimentele din carte. Parfum de caprifoi nu este doar o poveste simplă de iubire. Este mai mult de atât și o să vă convingeți singuri dacă acordați interes cărții.

— Raymond, momentul ăsta este atipic. Exact ca relația noastră. Ne-am cunoscut când am luat viața în piept, când era doar nişte copii. Dar, de atunci, mi-am dat seama că ești cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Ne-am despărțit, ne-am urât, dar am ajuns să ne iubim în cel mai sincer mod cu putință. Sunt atât de îndrăgostită de tine, încât, când mă gândesc la tine, rămân fără aer. Esti omul la care mă întorc de fiecare dată când am o problemă, când simt că am nevoie de o vorbă bună. Când mă ții în brațe, simt că nu mai am nevoie de nimic altceva. Sunt zăpăcită, dar tu reușești să mă linișteşti. Reuşeşti să mă iubești și să mă linișteşti. Nu îți pot promite viitorul, dar îți pot promite că îți voi fi alături la fiecare pas. La bine și la rău. La tristețe și la bucurie.

 

     În altă ordine de idei, debarasându-mă de minunații protagoniști, vreau să aduc repede în discuție un personaj secundar pe care l-am iubit maxim în acest volum. Este vorba despre Theo. Cei care nu au citit primul volum al seriei probabil nu știu faptul că Theo Verron este omul de încredere din spital al lui Sylvain și, implicit, un doctor excepțional de bun care dorește doar binele fiecărei persoane. Dacă în primul volum a apărut destul de rar, în Parfum de caprifoi, Theo este foarte prezent, căci este foarte apropiat de Veronica ( nu pot să vă expun motivul, pentru că asta ar însemna să pătrund în intriga cărții). Dar, trecând peste, vreau să vă spun că nu mi-am imaginat vreodată că o persoană atât de caldă și blândă precum este el, poate să posede un așa trecut și să provină dintr-o familie în care nu a simțit niciodată că este iubit. Tocmai din acest motiv sunt atât de curioasă cum o să decurgă și povestea lui, așa că, cel mai probabil, o să revin cu o părere după ce termin volumul patru.

 

     Parfum de caprifoi este romantism pur. Este o avalanșă de sentimente și trăiri pe care am ajuns să le experimentez alături de personaje. Raymond și Veronica mi-au intrat imediat la suflet și nu o să mai plece de acolo pentru o lungă perioadă de timp. Am notat foarte multe replicile care mi-au înduioșat inima și categoric o să le recitesc de fiecare dată când am ocazia. Cartea aceasta este fericire.

Sper din inimă că v-am convins cu această recenzie și că o să acordați o șansă cărții. Eu o să îmi continui aventura în universul autoarei și cu Parfum de portocale, cel de-al treilea volum, ce redă povestea lui Aldo și a Melaniei.

Mulțumesc m-ați urmărit până la final și vă doresc numai lecturi plăcute.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Articole recomandate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *