Padurea norvegiana – Haruki Murakami. Recenzie

Comment

Lectura

Astăzi vreau să vă vorbesc despre o carte care m-a tulburat precum nu a mai făcut-o nicio altă carte. Este vorba despre ,,Pădurea norvegiană”, un roman semnat Haruki Murakami. Vă mărturisesc că nu am mai citit nimic de la autor înainte, așa că aveam zero așteptări, chiar dacă foarte multe persoane mă îndemnau să îi citesc operele. Așadar, am plecat la drum știind doar că voi citi un altfel de roman de dragoste, însă nu m-am așteptat că impactul o să fie atât de amplu și că o să posede o asemenea intensitate.

Padurea norvegianaHaruki Murakami. Scurta prezentare

Romanul debutează cu imaginea lui Toru Watanabe, aflat într-un avion la Hamburg. Bărbatul suferă un regres spiritual către adolescență, regres pe care îl declanșează chiar piesa ,,Pădurea norvegiană” interpretată de Beatles. Așadar, se face imediat un regres în timp, iar bărbatul de 37 de ani din avion începe să filtreze emoțional evenimentele ce au avut loc cu 20 de ani în urmă.

Aflăm astfel că Toru Watanabe a avut în adolescență un bun prieten la care a ținut pe nume Kizuki, cât și o iubită, pe Naoko. Legătură dintre cei trei era foarte strânsă, chiar dacă pentru foarte multe persoane ei, ca adolescenți, erau considerați niște ciudați. Evenimentul care perturbă liniștea este sinuciderea lui Kizuki, iar acest lucru produce o mare fisură și în ceea ce privește relația Watanabe-Naoko. Cei doi se despart, decid că cel mai potrivit este să o ia pe drumuri diferite, însă puterea destinului este mare, așa că cei doi se reîntâlnesc într-un punct, iar sentimentele ce le credeau complet dispărute, încep să prindă viața. Însă obstacolele nu încetează să existe, iar protagoniștii trebuie să lupte dacă își doresc liniște și pace.

Cartea este disponibila pe Libris.ro.

Mi-a plăcut enorm de mult acest roman și nu cred că a fost pagină la care să nu mă opresc, pentru a medita la ceea ce am citit. Metaforele pe care le utilizează autorul sunt profunde și reușesc să sensibilizeze cititorul. M-am identificat tare mult cu personajele, cu personalitățile pe care autorul le aduce în prim-plan. Cred ca cel mai tare am apreciat latura psihologică a fiecărui personaj. Prea puțin a contat fizicul, în clipele în care modul de gândire al fiecărui personaj a fost analizat în detaliu, găsindu-se astfel informații prețioase ce țin de moralitate și principii.

Categoric o să mai citesc și alte opere semnate de autor, căci am rămas impresionată de complexitatea scrierii sale și vă îndemn și pe voi să îi acordați o șansă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *