Foame. Memoriile corpului (meu) – Roxane Gay. Recenzie

21 Replies

Lectura

Buna!  Astazi am revenit cu recenzia cartii “Foame”, un memoir care ar trebui citit de orice femeie. Tema abordata in carte este actuala, sfasie suflete, mai ales cand stii ca este o carte de non-fictiune. Fat-shaming este o discutie atat de complexa, dar atat de bine adusa la viata de minunata Roxane Gay. Inainte de a citi cartea/recenzia, ar trebui sa spun cateva trigger warnings : viol, bully, violenta, fat shaming.

In Foame. Memoriile corpului (meu), Roxane Gay scrie intim, cu sensibilitate despre trup, folosind propriile lupte emotionale si psihologice ca mijloace de explorare a fricilor noastre legate de placere, consum, aspect si sanatate. Ca femeie care isi descrie corpul ca „profund indisciplinat”, Roxane Gay intelege tensiunea dintre dorinta si negare, dintre consolare si grija de sine. In Foame, vorbeste critic si transant despre copilarie, adolescenta si tineretea timpurie, inclusiv despre devastatorul act de violenta care i-a deturnat intreaga viata, invitand cititorul sa ia parte la realitatile, durerile si bucuriile vietii ei cotidiene.

Foame. Memoriile corpului (meu)Roxane Gay. Scurta prezentare

Stiam ca aceasta carte va fi o lectie de viata inca de la inceput, asadar nu am fost uimita ca mi-a placut atat de mult. Anul trecut am inceput o colectie de povestiri scurte coordonate de Roxane Gay, iar fiecare prezinta povestea unei fete abuzate sexual. Aceasta colectie nu a fost inca tradusa la noi, insa am speranta ca Black Button o va aduce in Romania.

In Foame, Roxane Gay isi expune viata, cu partile ei bune si rele, ne lasa sa patrundem in sufletul ei, sa-i simtim fiecare traire. Dupa ce a fost violata la 12 ani de un grup de baieti, Roxane s-a refugiat in mancare. A mancat pentru a deveni invizibila, pentru a alunga baietii, pentru ca femeile grase nu atrang privirile barbatilor.

Aceasta carte ar trebui sa fie un semnal de alarma, sa ne trezeasca la realitate. Stim ca am devenit superficiali, am inceput sa judecam trupul, nu sufletul, iar asta se vede in societatea de astazi.

Nu stiu cum sa judec memoriile unei persoane, nu vreau sa spun ca as fi tratat lucrurile diferit. Fiecare se confrunta cu o problema in modul sau, iar asa a decis Roxane Gay sa isi rezolve problemele. Voi lasa cateva fragmente din carte. Cred ca asa ii voi face dreptate.

Puteti citi un scurt fragment pe Libris.ro

Fragmente din carte.

Aceasta carte este o confesiune. Dezvaluie cele mai urate, cele mai slabe, cele mai dureroase parti din mine. Acesta este adevarul meu. Acestea sunt memoriile corpului(meu) pentru ca, de cele mai multe ori, povesti ca aceea a corpului meu sunt ignorate, respinse sau ironizate. Oamenii vad corpuri ca al meu si presupun diverse lucruri. Au impresia ca stiu cauza acestui trup. N-o stiu. Nu este povestea unui trumf, dar este o poveste care cere sa fie spusa si care merita sa fie auzita.

 

Am inceput sa mananc ca sa-mi schimb corpul. Am facut-o intentionat. Niste baieti ma distrusesera si abia am supravietuit. Stiam ca n-as mai putea indura niciodata o asemenea violare, asa ca am mancat pentru ca ma gandeam ca, daca trupul imi devenea respingator, aveam sa pot tine barbatii la distanta.

 

Am inteles, din felul in care ii vedeam pe oameni ca ii priveau pe cei grasi, din felul in care ii priveam eu insami, ca prea multa grasime nu era ceva de dorit. Daca nu eram dorita, ma puteam feri de suferinta. Cel putin, speram sa fiu in stare s-o tin mai la distanta, pentru ca, dupa, am aflat prea multe despre suferinta. Stiam prea multe despre suferinta, dar nu am stiut cat de mult poate suferi o fata pana cand n-am aflat.

 

Vocile lor ma insoteau in permanentaa. Ura fata de mine a devenit la fel de normala ca respiratia. Acei baieti m-au tratat ca pe un nimic, asa ca am devenit un nimic.

 

Femeile continua sa incerce sa se supuna vointei societatii. Femeile continua sa sufere de foame. Si eu la fel.

 

Sper ca aceste mici fragmente sa te convinga. Recomand Foame cu mare drag, insa nu oricui, fiind un subiect destul de sensibil. Din aceeasi categorie as dori sa citesc si Invatare de Tara Westover pentru ca vreau sa ies din zona de confort si sa incerc mai multa non-fictiune.

Tu citesti non-fictiune?

 

21 comments

  1. Roberta

    Da… ce-i drept femeile inca au mult de suferit in societate… desi o sa sustin mereu versul lui Beyonce: “who run the world? GIRLSS”

  2. Madalina Pintea

    Da, citesc multa non fictiune, desi nu atat de mult sub forma memoriilor. Recomand din suflet Invatare a lui Tara Westover <3

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *