Fiicele paznicului – Jean E. Pendziwol. Recenzie

18 Replies

Lectura

Buna! Astazi vreau sa iti vorbesc despre romanul “Fiicele paznicului”, o noua aparitie a editurii Rao.  Cartea aceasta a primit multa atentie inca de cand a aparut si vad ca pe Libris este deja iesita din stoc, dar pe raobooks.com inca este disponibila la un pret special. La inceput m-a atras si pe mine coperta, insa nu am apucat sa citesc despre ce este vorba. Atunci cand am primit-o, am citit sinopsis-ul si m-a intrigat. Notele de pe goodreads sunt extrem de bune, pot spune ca 50% au acordat 5 stele(nota maxima), iar restul 4 stele.

Desi mintea ei este inca lucida, pe Elizabeth o tradeaza ochii. Pentru ca nu mai poate sa vada cartile si tablourile care erau pentru ea o sursa de bucurie, isi umple golul din suflet cu muzica si cu amintiri ale familiei ei. Trecutul revine cu forta in prezent atunci cand jurnalele tatalui ei decedat sunt gasite pe o veche epava. Cu ajutorul lui Morgan, o adolescenta delincventa silita sa presteze munca in folosul comunitatii, Elizabeth parcurge jurnalele, iar cele doua se apropie pe parcursul acestei calatorii imaginare in trecut, pe insula Porphyry de pe Lacul Superior, unde tatal lui Elizabeth a fost paznicul farului timp de 70 de ani.

Fiicele paznicului – Jean E. Pendziwol. Scurta prezentare

Povestea este spusa din doua perspective: Elizabeth si Morgan. Ele sunt doua persoane total diferite, dar al caror destin se intersecteaza. Dupa ce Morgan este prinsa facand grafitty, ramane la azilul Boreal. Aici o intalneste pe Elizabeth, o femeie nevazatoare, dar care ascunde un secret. Morgan este invizibila pentru toti, cu exceptia unei persoane nevazatoare.

Dupa ce fratele ei, Charlie, este dat disparut, ea intra in posesia jurnalelor tatalui ei, paznicul farului. Astfel Morgan descopera istoria necunoscuta a batranei misterioase.

Acestea erau jurnalele personale, nu oficiale. Tatal ei a fost paznic la farul din Porphyry Point. Un paznic era obligat sa tina si jurnale oficiale in care sa consemneze informatii precum ora la care aprindea lumina, ora la care o stingea, dimineata, si conditiile meteorologice.

De-a lungul cartii ne sunt aruncate multe mistere, fiecare fiind rezolvate pe rand. Insa finalul a fost extraordinar. Eu una nu l-am ghicit in totalitate, doar o mica portiune. Insa cartea m-a lasat putin confuza si vad ca nu sunt singura in aceasta situatie, multi fiind putin confuzi.

Actiunea este plasata in doua planuri: trecut si prezent. Elizabeth ne povesteste copilaria sa, secretele iesind astfel la iveala. Aflam astfel mai multe despre cele doua surori si legatura lor, despre fratii lor, dar si despre bunicul lui Morgan.

O mica parte din poveste este dedicata si relatiei dintre Morgan si Derrick, o relatie toxica. Mi-a placut mult evolutia ei, de la persoana dependenta, la persoana sigura pe ea si capabila sa se descurce singura, matura in gandire.

Fiicele paznicului este o drama care te va tine captiv de la inceput pana la final. Cartea abordeaza o multime de subiecte sensibile si sfasietoare, reusind de fiecare data sa te sensibilizeze.

Fragmente din carte

… pentru prima oara dupa atata vreme am simtit ca apartin unui loc anume. Cu el, am simtit ca sunt vie. Ca, pur si simplu, simt.

Dragostea nu e oarba, cum se spune, Morgan. Ci ne orbeste. E o hoata.

 

Ii multumesc editurii Rao pentru ocazia de a citi aceasta carte. Fiicele paznicului este disponibila aici.

Imi poti recomanda carti similare cu aceasta? Tu ai citi aceasta carte?

 

18 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *