Insula mortii de Asa Avdic. Recenzie

25 Replies

Lectura

Buna! Astazi revin cu o recenzie pentru cartea “Insula mortii”, o noua aparitie la editura Rao. “Insula mortii” este un nou roman distopic care se desfasoara intr-un viitor alternativ, in 2037, atunci cand  Cortina de Fier inca exista. Mi-a placut modul in care este scris aceasta carte, dar si subiectul abordat, Booklist afirmand ca este un amestesc intre Zece negri mititei si Jocurile foamei. Dar hai sa dezbatem acest subiect.

Într-un viitor alternativ, în 2037, Cortina de Fier există încă, iar
Suedia și celelalte ţări scandinave au devenit protectorate în marea
Uniune a Prieteniei din estul Europei, cu un regim tiranic în care
mâncarea este raţionalizată și doar cei sus-puși au acces la bunuri din
import. Anna e un funcţionar bine integrat în sistem, care, din cauza
unor probleme misterioase din trecut, nu-și mai poate crește fiica.
Pentru a-și spăla definitiv păcatele, liderul Uniunii o trimite într-o
pretinsă ultimă misiune: se va duce pe o insulă izolată din arhipelagul
Stockholm, ca să urmărească un grup de candidaţi testaţi pentru un post
în cadrul unui serviciu secret de spionaj.

Insula mortii. Scurta descriere.

Inceputul cartii este destul de confuz, insa incepand cu pagina 30 toata actiunea capata sens, iar lucrurile incep sa se lege frumos intre ele.

Anna este recrutata de catre Presedinte pentru o misiune strict secreta, aceasta fiind nevoita sa isi insceneze moartea.

Si iata cum trebuia sa se desfasoare: candidatii pentru postul din proiectul RAN aveau sa fie izolati pe o insula sub pretextul ca luau parte la prima faza de recrutare, exercitii de grup si pregatiri premergatoare testelor finale. Eu urma sa fiu prezenta drept unul dintre candidati.

In primele 24 de ore, doctorul si cu mine trebuia sa inscenam moartea mea si imediat ce aveam sa fiu declarata moarta de doctor, incepeam sa-i observ pe ceilalti participanti dintr-un loc pe care Presedintele il numea “o pozitie ascunsa”.

Misiunea mea era sa evaluez cum vor gestiona candidatii decesul meu dramatic. Dupa 48 de ore, exercitiul se va termina si toti se intorceau acasa, iar eu inantam un raport despre fiecare candidat liderilor proiectului RAN.

Despre Zece negri mititei am mai scris aici, iar asemanarea nu este atat de mare, insa exista cateva elemente comune: insula izolata, persoanele care incep sa dispara in mod misterios.

Cu Jocurile foamei nu am intalnit o trasatura comuna foarte evidenta.

Chiar daca aceasta carte este destul de scurta, a transmis o multime de informatii, trairi si suspans. Finalul a fost neasteptat si foarte multumitor, sfarsind cartea intr-o nota misterioasa.

Asadar, recomand cartea “Insula mortii” fanilor cartilor distopice, dar si celor care vor sa experimenteze noi genuri. Cartea este disponibila aici.  Tu citesti acest gen de carti? Care este genul tau preferat?

25 comments

  1. Mihaela

    Eu nu citesc acest gen de carti, s-au nu inca, fiindca nu am gasit cartea care sa ma fascineze si sa-mi starneasca curiozitatea pentru acest gen. Prefer romanele de dragoste si pe cele de dezvoltare personala.

  2. Barascu Violeta Ramona

    Imi plac cartile in general, citesc ce prind in mana si uneori uit de treburile cotidiene. Cartea asta plina de mister cred ca ai citit-o rapid.

  3. Simona

    Am citit si Jocurile Foamei si 10 negri mititei asa ca m-ai facut curioasa cu Insula mortii. O sa o retin pentru viitoarele lecturi! 😁😁

  4. Paula Ion

    Wooow …m-ai nimerit la fix. zilele astea trebuie sa-mi iau carti si eram in pana de idei. Acum am pe raft Jocurile foamei , vol 1 … sper sa fie faina.

  5. Oana Durican

    Subiectul mi se pare foarte interesant si profund. Chiar daca e o distopie – adica ceva ce ma cam deprima – pot sa trec peste asta, daca scriitura este buna si sub iectul iti da de gandit.

  6. Aliceee traveler

    Povestea pare captivanta, iar faptul ca e scurta e perfecta pentru vacantele mele. Unicele momente de relaxare 🤗

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *